Wednesday, 24 April 2013

Numai Domnul...

   Am scris aceste randuri cu doar cateva zile inaintea serioasei incercari prin care am trecut. Ele nu constituie, in niciun caz, o incercare de negociere cu Divinitatea, tentativa care, de altfel, n-ar fi avut nicio sansa de reusita. Ce vor sa fie aceste versuri, ii las pe cititori sa aprecieze. Ele sunt dedicate, cu modestie, unui om pe care il apreciez in mod deosebit, dupa meritele sale!

       Numai Domnul...

Parintelui Constantin Popescu, preotul paroh al Bisericii Romanesti din Leeds

Fulgerat de-atata rau,
Nu mai vad ce este bine,
Si-as da soarele din mine
Pe-ntunericul din hau.

Dulcea mea, pe chipul tau
Stinse-s marile lumine.
Deseori, prea multul bine
Se preschimba-n tainic rau.

Victima de azi devine
Maine, cel mai had calau.
Nestiind ce este rau,
Nu putem sa facem bine.

Numai Domnul ne mai tine,
Cu stelar surasul Sau,
Si, smerit, imi uit de rau,
Inturnandu-ma spre bine...

Friday, 19 April 2013

Balada inimii

La cererea mai multor prieteni, postez si poezia scrisa inaintea operatiei de luni, 8.04.2013


BALADA INIMII



Frunzulita verde pal,

Maine intru-n Hospital!

Si iar verde de dudau,

Insa luni va fi mai bine...

Medici multi, minti iscusite,

Toti purtand in maini cutite,

Ace, ata, fierastraie,

Drept pe stern or sa ma taie!

Saraca inima mea,

Nu-i mai merge-o balama,

Si-mi vor pune cei din York

Valva proaspata de porc!

Ma refac in scurta vreme,

Dar vor fi ceva probleme,

Caci, dupa-ntamplarea asta,

Vor fi certuri cu nevasta.

Ea-mi va reprosa, socot,

Ca-mi bag ratul peste tot,

Ca ma port fara rusine,

Sau sunt beat ca...stiti voi cine!

Dar, fiindca-am intalnit

Medici mari, spital vestit,

Cu dreptate ma gandesc

C-am avut noroc...porcesc!

Oricum, soarta n-o intorc:

Decat mort, mai bine porc!

Thursday, 18 April 2013

  Sunt aici !
Din fericire, toate au mers conform anticiparilor: familia si prietenii mi-au fost aproape (cu o mentiune speciala pentru extraordinarii Chris si Anda Raducanu, mereu gata sa ajute cu ceva!), doctorul Pankaj Kaul si echipa sa de aur de la ,,Nuffield Hospital'' si-au onorat faima, iar eu nu m-am lasat deloc, astfel ca am castigat una dintre cele mai grele batalii, cea cu nefiinta ! Am avut un singur moment de indoiala, luni, 8 aprilie,cand mi s-a facut injectia anestezica, dar mi-am zis ca, de va fi sa nu ma mai trezesc, nu voi simti nimic, iar daca va fi bine, inseamna ca am avut noroc! Intrat in operatie in jurul orei 13, am fost ,,prelucrat'' vreo sase-sapte ore, pe langa inlocuirea valvei, mi s-au mai facut un by-pass si mi s-a montat un pacemaker. Mi s-a zis ca m-as fi trezit pe la ora 10 din noapte, dar am continuat sa visez pana a doua zi, marti, la orele 8,10 dimineata. Fiindca am fost intrebat, spun si aici: nu m-am intalnit cu Dumnezeu, sau, mai bine zis, Divinitatea m-a ajutat din umbra, si pentru aceasta ii multumesc din toata noua mea fiinta ! Incolo, n-am patruns in tuneluri de lumina, nici nu mi-am vazut, de undeva de sus, propriul trup pe patul spitalului. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar acesta a fost adevarul ! Am intrebat daca sunt in rai sau in iad, iar doctorul cu nume de floare de lotus mi-a raspuns ca e o chestie de perceptie din partea mea...Si mi-am zis ca aceasta inseamna, de cele mai multe ori, fericirea: sa simti, simplu, ca traiesti, ca te vei bucura din nou de iubirea sotiei si fiicei, de prietenia celorlalti, de rasarituri, apusuri si alte chestii care, altfel, par total lipsite de importanta...
      ...Apoi, a inceput partea mea de lupta, dar eram pregatit si m-am luptat bine, din moment ce doctorul Kaul m-a decretat un bolnav ideal, model. Staff-ul de la ,,Nuffield'' a fost, in mare, de aceeasi parere, desi eu nu vad ca as fi facut ceva special- cum sa nu te lupti pentru viata ta? Mai am multe de tras, dar, cum fiecare zi a fost una evolutiva, sper sa fie din ce in ce mai bine. Azi am iesit, bineinteles cu sotia , la plimbare, prin New Forrest Village, a fost splendid, si, chiar daca vantul batea cu 100 de km/ora, eu vedeam doar cerul albastru, simteam rasuflarea primaverii si ma bucuram ca exist...
      In consecinta, voi urmari, vrand-nevrand, si modificarile din starea mea fizica, dar si pe acelea, mai subtile si mai greu cuantificabile, din starea psihica. Si, ca sa inchei intr-o nota vesela: iata ca am fost pe deplin compatibil cu porcul care, sarmanul, s-a sacrificat pentru mine ! Ii port o amintire pioasa!

Friday, 5 April 2013

   O problema... de inima !

       Din pacate, ,,hopul medical'' despre care vorbeam in precedenta postare s-a dovedit a fi mult mai greu de trecut decat as fi crezut! Sanatatea mea a devenit, eufemistic vorbind, precara, astfel ca am ajuns pe mana medicilor. O multime de analize, repetate aproape lunar, au confirmat faptul ca valva aortica, aceea care face legatura intre inima si aorta, nu functioneaza aproape deloc, si trebuie inlocuita. N-am vrut sa-i fac partasi pe cititorii blogului la necazurile mele, si, iata, ii anunt abia acum, cand problemele au intrat in faza de rezolvare. Duminica, 7 aprilie, ma voi interna, si luni voi fi operat. ,,Balamaua'' cu pricina va fi inlocuita cu una de provenienta animala (va spun mai jos despre ce animal e vorba!), astfel ca sper ca in doua saptamani sa fiu din nou acasa, poate in fata calculatorului, povestindu-va cum a fost! Sunt convins ca prietenii mei, reali si virtuali, imi vor fi alaturi, tinandu-mi pumnii in aceste zile, si le (va) multumesc de pe acum !
      In ce ma priveste, sunt optimist si privesc totul, nu cu detasare, ci cu filosofie, speranta si incredere in Dumnezeu. Ca sa fiu crezut, postez mai jos, cu o anticipare de doua zile, o epigrama, cu explicatiile de rigoare:

   Luni, printr-o operatie pe inima, valva aortica imi va fi inlocuita cu una de porc:

Mi-au spus femei dezinhibate,
Cu care m-am avut eu bine,
Ca am ceva de porc in mine!
...De maine, le voi da dreptate!

   Doamne-ajuta!

    

    
    

Friday, 11 January 2013

Ramas bun, 2012! Bine ai venit, 2013!

      O sa sune a bilant, dar tot trebuie sa socotesc ce a fost in anul care s-a sfarsit. Am pierdut trei prieteni, Dumnezeu sa-i odihneasca!, insa viata merge inainte, asa a fost lasat, asa trebuie sa facem, daca putem fara sa-i uitam pe cei disparuti, si sa invatam din trecerea lor prin lume!
     Anul 2012 a fost deosebit pentru mine! Eu, sotia si fiica mea am trecut cu bine peste multe probleme medicale si am facut noi pasi spre adaptarea in viata de emigrant. Apoi, am scos in lume doua carti ! In februarie, la Constanta s-a lansat ,,Dragostea si Securitatea'', transcrierea dosarului intocmit mie de sinistra institutie. La cateva zile, am avut o alta imensa bucurie, reintalnirea cu promotia 1971 a Liceului Teoretic Predeal si cu, din pacate, prea putini dintre profesorii nostri iubiti. Dupa alte luni de munca asidua, care, de fapt, a inceput acum vreo... sase ani, am terminat si al doilea roman, ,,Ingerii loviti'', care s-a lansat la Salonul International al Cartii ,,Gaudeamus'', din Bucuresti. Absolut toti cititorii celor doua carti au fost impresionati pozitiv, insa, deocamdata, in ciuda varstei, sunt in postura unui fotbalist junior, cu mari posibilitati, care inca n-a fost vazut de un ,,cautator de talente''. Dar, cred cu tarie ca romanele vor avea destinul fericit pe care-l merita!
     Tot anul trecut, am avut marea bucurie de a-i regasi, deocamdata in spatiul virtual, pe bunii mei prieteni Puiu Donose, de la Husi, si Victoras Cristea, de la Harsova, fosti colegi la postliceala de biblioteconomie, in anii 1971-1973, pomeniti si in primul meu roman. Sper ca vom comunica mai mult in noul an, si poate ca ne vom si intalni fizic! De asemenea, am reusit sa cunoastem cativa oameni deosebiti din comunitatea romaneasca din Leeds: parintele Constantin, de la Biserica ,,Sf. Macarie cel Mare'', Chris Raducanu (fostul international de rugby, azi proprietar al catorva magazine de mobila in zona), Alex Dan Dumitru (a purtat flacara olimpica prin oras, datorita actiunilor sale de voluntariat), familiile Burghila, Ceuca, Radu si Catalina si multi altii, alaturi de care am petrecut revelionul (dar si... avanpremiera lui, cand fetele mele mi-au facut surpriza aniversarii celor 60 de ani).
     Si acum, sa ne intoarcem cu fata spre noul an! Avem in plan o noua vizita in tara, pana la 1 mai, cu ocazia depunerii dosarului de pensie al sotiei mele si a actelor de primire a mea in Uniunea Scriitorilor din Romania. Asta, daca vom fi sanatosi (eu am de trecut un ,,hop'' medical important, dar sa speram ca totul va fi bine)! Mai departe, vom mai vedea!

Thursday, 13 December 2012

S-a mai dus un om bun: Viorel Felician Petraru

Azi, in zi de 13, aflu, cu mare mahnire, ca s-a rupt firul vietii unui om deosebit. Viorel Felician Petraru a incetat din viata la numai 52 de ani, rapus de un cancer neiertator. Am fost colegi la ziarul ,,Observator'', unde era secretar de redactie, unul extrem de bun. Chiar daca, dupa un an, eu am plecat spre alte zari, am pastrat legatura, si de cate ori ne intalneam, ne simteam minunat. Ne vedeam, de regula, la terasa hotelului ,,Sport''. El imi povestea despre casuta lui de la Macin si despre familie, eu despre ai mei, el imi spunea ce carti vrea sa mai scrie, iar eu ii citeam epigramele mele. Se amuza teribil, si credea ca trebuie sa le strang intr-un volum, sau macar sa particip la concursurile de gen. I-am urmat, partial, sfaturile, si am castigat doua premii nationale... Odata, dupa ce i-am citit cateva catrene politice, mi-a spus, cu umorul lui sec: ,,-Ai grija, s-ar putea, cand te duci acasa, sa gasesti in locul blocului un parculet cu flori''! Anul trecut, in iunie,cand am fost in tara, am vrut sa vad startul ,,Crosului Olimpic'', la care Vio participa inca de la prima editie, din 1988. Cand m-a vazut, a renuntat sa alerge, desi era echipat, si am mers la terasa noastra, la un nou banchet al spiritului. In februarie, in acest an, el era deja bolnav, (nu stiam nimic, foarte putini cunosteau adevarul) dar a tinut sa participe la lansarea romanului meu ,,Dragostea si Securitatea''. Regret mult ca, furat de valtoarea evenimentului, n-am stat mai mult de vorba. In octombrie, cand am fost din nou in tara, as fi putut sa-l vad (stiam ca nu mai are scapare, imi spusese un alt prieten, Marius Niculescu). N-am facut-o, n-am vrut sa-l intalnesc altfel decat il stiam, vesel, optimist, privind lumea cu bonomie si detasare. Aveam deja doua experiente triste, aceea a bunilor mei prieteni (ocroteste-i, Doamne!) de altadata, Bebe Draia, fotograf genial ( ajuns, din cauza bolii, o mana de om) si Gabi Milcescu, ziarist de mare talent, pe care l-am vazut cu doar cateva zile inaintea sfarsitului (si caruia aceeasi maladie ca a lui Vio ii rapise farmecul si generozitatea).
     Asa ca, pentru mine, Vio va ramane mereu viu, zambind incantator in barba-i deasa si repetand vorbele sale celebre: ,,Eu nu vorbeste cu prostii''!
   ...Si, totusi, trebuie sa inchei cu trista rugaminte: Doamne, iarta-l si ocroteste-i sufletul lui atat de bun!

Wednesday, 21 November 2012

A inceput nebunia!
La Romexpo, Targul International ,,Gaudeamus-Carte de Invatatura'', editia a XIX-a, reuneste, in intervalul 21-25 noiembrie, 400 de expozanti si 650 de evenimente. Standul editurii constantene ,,Ex Ponto'' se afla in spatiul 3.20 si are numarul 117. Programul zilnic:10-20 (duminica: 10-18). Maestru de ceremonii la acest stand: scriitorul Ovidiu Dunareanu. Amatorii de literatura vor gasi aici ultimul numar al revistei editurii si volume semnate de Pavel Chihaia, Marin Codreanu si ...subsemnatul. Lansarea oficiala: sambata, ora 16, eveniment la care vor participa cativa dintre eroii celor doua romane semnate de mine si (sper!) cat mai multi prieteni si iubitori de literatura!