Sunday, 7 August 2011

Cincizeci de poezii frumoase(23):Grigore Vieru- Pădure, verde pădure

Poetul despre care vorbim azi s-a născut în 14 februarie 1935, la Pererita, din județul Hotin (în prezent, raionul Briceni), așadar în Basarabia, pământ cu desăvârșire românesc, denumit altfel și ținut sub obroc și deznaționalizare de dușmani. Fiii ei de seamă s-au zbătut, însă, și o mai fac, pentru ca Basarabia să rămână ce-a fost, poarta României dinspre răsărit! Un astfel de viteaz a fost Grigore Vieru, și pentru curajul său a plătit cu viața: a fost ucis într-un accident de mașină, strașnic de bine regizat, la 16 ianuarie 2009 (dar inima sa mare s-a oprit abia după două zile). Nu intru în amănunte, ca să nu plâng și pentru alte victime, soții Doina și Ion Aldea- Teodorovici, asasinați și ei, în noaptea de 29/30 octombrie 1992. Știu ce înseamnă cuvântul scris, dar nu mi-e teamă să și repet ce-am spus: cântăreții și poetul au fost uciși, li s-a băgat în fermecata lor gură pumnul fatal al morții! Pentru criminali, a fost imposibil să mai suporte cântecele ''vinovaților'', care vorbeau despre limbă, obiceiuri, mod de viață comune în stânga și în dreapta Prutului...
...Vieru a scris mult, și a strălucit în toate cele scrise: literatură pentru copii (printre altele,îi aparțin textele cântecelor din filmul ''Maria Mirabela''), cicluri întregi dedicate mamei, plaiului natal, marilor motive filosofice și, desigur, poezie patriotică de înaltă factură. Să dau câteva exemple, ar fi prea puțin, deși îmi răsună în memorie sunete înalte (''Ușoară, maică, ușoară,/ C-ai putea să mergi călcând / Pe semințele ce zboară / Între ceruri și pământ ''//...). Reamintiți-vă măcar cântecele soților uciși, sau cele ale Didei Drăgan , dar cel mai bine ar fi să încercați să citiți cât mai multe dintre poeziile celui propus de Academia Română, în 1992, la Premiul Nobel pentru poezie!
Iată propunerea mea, una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, genială tocmai prin aparenta ei simplitate (comentariile...vă aparțin!):

Grigore Vieru- Pădure, verde pădure

Draga i-a fugit cu altul.
S-a ascuns în codru. Uuu!
El a smuls pădurea toată
Însă n-a găsit-o, nu.
El a smuls pădurea toată
Și s-o are începu.
Și-a arat pădurea toată...
Însă n-a găsit-o, nu.
Semănă pădurea toată,
Din grâu azime-a gătit,
Și-o corabie-și cioplise
Din stejarul prăvălit.
Și-o corabie-și cioplise
Și-n amurgul greu, pe stânci,
A plecat pe mări s-o uite,
Clătinat de ape-adânci.
A plecat pe mări s-o uite,
Dar sub lună, dar sub stea,
Răsărea la loc pădurea,
Iar corabia-nfrunzea...

No comments:

Post a Comment