Cincizeci de poezii frumoase (25): Cezar Baltag- Răsfrângere în memoria soarelui

Poetul antologat astăzi este unul de mare calibru, deşi a fost etichetat drept ,,ermetic'', ,,narcisist'', ,,apoliniac'', ,,paradoxal''. Născut în 26 iulie 1939, la Mălineşti (Bucovina), săvârşit din viaţă la 26 mai 1997 (Bucureşti), Cezar Baltag a îmbogăţit literatura română cu volume importante: ,,Comuna de Aur'', ,,Răsfrângeri'', ,,Monada'', ,,Madona din dud'', ,,Poeme'' şi altele. Am să urmez, însă, sfatul valorosului critic Alex Ştefănescu, care, într-o inedită ,,indicaţie de folosire'' a poeziei despre care vorbim, atenţiona: ,,Se ia un volum de Cezar Baltag, de preferinţă ,,Poeme''... şi se citeşte în singurătate, într-o după-amiază de toamnă ploioasă, la lumina unei veioze cu abajur de mătase. Nu se fac comentarii''! Deci nu comentez, dar am voie să citez, din poezii pe care le cunoaşte orice iubitor de literatură adevărată: ,,Dezgheaţă-te lume, dezgheaţă,/ un clopot de clor ne desparte,/ aripile-s tot mai în ceaţă,/ inima e tot mai departe.''// (Păsări în amurg); ,,Ieşi omul negru/ din negru bordei/ (Descântec); ,,Trece Nimeni visător,/ blond şi înmărmuritor,/ printr-un veşnic şir de numeni/ la acelaşi numitor.'' (Ceasornicul); ,,Ştiu un zvon pe de rost,/ clipa trece în zi:/ ce va fi a mai fost,/ ce a fost va mai fi.'' (Pulberea). Şi, tot aşa, un şir de perle poeticeşti! Alegerea mea de azi este din volumul ,,Răsfrângeri'' (1966):

Cezar Baltag- Răsfrângere în memoria soarelui

Toate sunt sub semnul tău, Apollo.
Clipa plouă-n noi torenţial.
Ieri a râs un ulm. O vară-ntreagă
o femeie a iubit un deal.

În stejar, unde septembrie ţese
ulii într-un aprig cerc sonor,
de ieri seară vremea o măsoară
Absalom, pendul nemişcător.

E aici un loc din care-n toate
laturile lumii mă aud.
Nordul e un punct din care-ncepe
numai sud şi sud şi sud şi sud.

Timpul plouă-n lucruri.Valea ţese
ulii într-un aprig cerc sonor.
Unde duci, soţie a-ntâmplării,
inimile noastre în urcior?