Cincizeci de poezii frumoase (26): Mihai Beniuc- Nu mă vei uita

Mihai Beniuc (1907-1988) a fost unul dintre cei mai îngrozitori reprezentanți ai proletcultismului românesc, depășindu-i cu mult pe Dan Deșliu, Eugen Frunză, Victor Tulbure și alte nume de tristă amintire. Până la 23 august 1944, a scris vreo trei volume de versuri pasabile, cuminți, dar după instaurarea comunismului, a luat-o razna, proslăvind noul sistem de o manieră grețoasă. Îmi amintesc și acum , tocmai datorită stupizeniei lor, câteva dintre ,,poeziile'' sale. Iată, de exemplu, un ,,Pastel'': ,,O, ce pastele ne-ar mai scri/ Bătrânul bard Alecsandri/ Văzând cum ară azi tractoare/ Pe colectivele ogoare''!!!! În altă ,,creație'', poetul îi dă iubitei întâlnire în crâng, o ia în brațe, beat de fericire, și în loc să dea cu ea de pământ, îi spune, cu lacrimi în ochi: ,,-Am primit o sarcină de Partid''!!!! Nu-i așa că pare incredibil? Un alt mare ,,poem revoluționar'', arhicunoscutul, în acea vreme, ,,Chivără Roșie'', glorifica un fel de haiduc comunist, îmbrăcat , așa cum bănuiți, într-o ... chivără (platoșă) roșie, care devenise spaima chiaburilor. Finalul era apoteotic, cu chiaburii fugind speriați, fiindcă ,,În zare/ Apare/ Chivără Roșie''! Prin 1970, când, la liceu, eram obligat să învăț așa ceva, am notat, mare, pe caietul meu de notițe: ,,Și, din librărie/ Ca o vijelie/ Oamenii se duc!/ Ce să fie oare?/ Apare/ ,,Chivără Roșie''!...De Mihai Beniuc...''. Am pus caietul în așa fel încât să-l vadă neuitata, minunata noastră profesoară de limba română, doamna Margareta Aldea, de la Liceul Predeal (Dumnezeu să-i dea sănătate și viață cât mai lungă!). ,,Doamna dirigintă'' a citit heptagrama mea, a pufnit în râs și mi-a închis caietul, complice, fără niciun comentariu, dar știam că nici dânsa nu-l ,,înghițea'' pe, în timp, academicianul, ambasadorul la Moscova și președintele Uniunii Scriitorilor din România, cu vilă în Primăverii și alte mari beneficii comuniste!
...Și atunci, de ce îl prezint astăzi? Știți, probabil, bancul cu țăranul care a dus la târg o vacă jigărită, care nu făcea viței, deci nu da lapte, nici nu trăgea la jug. Întrebat de târgoveți de ce a adus la piață un asemenea exemplar, țăranul a răspuns: ,,Ca s-o fac de rușine!''. Eu vă redau o poezie publicată de Mihai Beniuc la 19 septembrie 1937, care arată ce poet ar fi putut deveni ardeleanul, dacă nu-și vindea conștiința diavolului roșu. Cu alte cuvinte, oarecum invers față de țăranul din banc, vreau același lucru: să-l fac pe Beniuc de rușine!

Mihai Beniuc- Nu mă vei uita

Te măriți, și știu, vei naște prunci
Veți avea cămin și alte cele
Dar așa frumoasă ca atunci
Când erai stăpâna vieții mele
Nu vei fi tu niciodată
Niciodată.

Anii vor veni mereu șiraguri
Ca soldații la cazan, flămânzi.
Din viața ta de miez și faguri
N-o să aibă Moartea nici de prânz
Poate doar o simplă, tristă cină,
Tristă cină.

Ce bătrână, palidă și goală
Vei rămâne peste trei decenii!
Sângele tău, astăzi în răscoală,
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea,
Mai avea.

Ca strigoii vor veni la tine
Din iubirea noastră ne-ntâmplată
Gândurile, visele haine.
Nu mă vei uita tu niciodată;
Sufletul cu altul ți-e zadarnic
Darnic.