Când rostești numele poetului, gândul îți zboară instantaneu la ,,Cântice țigănești''! Și, pe bună dreptate, este cel mai cunoscut volum de versuri din creația lui MRP- cum i se spunea autorului (1911-1971). Apărută în 1941, reeditată în 1957, 1958, 1972 și, de câteva ori, după 1989, cartea are toate ingredientele unui volum de succes: viața palpitantă a lui Rică, sufletul de nomadă al fetei ajunse prințesă la castel, iubiri trădate, blesteme de dragoste și ură, toate într-un limbaj pe măsura mediului evocat! Însă, Miron Radu Paraschivescu este mai mult decât autorul acestui veritabil ,,Romancero gitan'' românesc, inspirat, cel puțin ca idee, de respectivul volum al lui Federico Garcia Lorca. MRP-ul e un caz aparte. A intrat în PCR încă din 1933 și a beneficiat de toate favorurile posibile: a făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, a condus reviste literare, a fost răsplătit cu premii de tot felul. I-a plăcut viața, cum se spune, a avut cinci soții și zeci de amante. E adevărat că, din postura de mare șef literar, i-a sprijinit pe ,,interzișii'' D. Țepeneag sau L. Dimov și i-a recomandat pe Marin Preda sau Geo Dumitrescu. Însă, comuniștii au trecut sub tăcere apariția, la Paris, cinci ani după moartea sa, a ,,Jurnalului de cobai''. Acolo, Paraschivescu arunca masca slujbașului fidel al regimului, arătându-se așa cum era: ,,dezamăgit și dezgustat'', de acele ,,tâmpenii'' și ,, penibile gogoși comuniste'', care, totuși, recunoștea el, îi asigurau ,,minimul de existență'', fiindcă altfel îl așteptau ,,pușcăria, canalul sau mizeria totală''. Să-l condamnăm pentru fățărnicia sa? Aș zice că da! Dar, în comparație cu corifei precum Sadoveanu, Arghezi sau Călinescu, Miron Radu Paraschivescu a recunoscut că a trăit în minciună și lașitate, ceea ce aceia n-au făcut (,, Jurnalul'' a fost citat copios la ,,Europa Liberă''). E o simplă părere personală, sprijinită și pe câteva poezii ,,cu cheie'', publicate puțin înaintea morții sale. Vă prezint una dintre ele, ,,Veghe'', și, contrar obiceiului, am s-o ,,prefațez'' cu câteva idei: Filip al II-lea a fost considerat ,,cel mai catolic dintre regii Spaniei'', palatul Escorial a fost construit să fie un centru de studiere a catolicismului, credință considerată dogma supremă. Restul îl las în seama cititorilor!
Miron Radu Paraschivescu- Veghe
Ca Filip al doilea în Escorial,
Mă plimb tăcut prin sala de spital.
Îngândurat și trist și strâns în mine:
Armada mea o fi ajuns ruine?
Imperiul luminat de veșnici sori
Îmi zace măcinat de negustori,
Atâtea vămi deschise mi-l despică!
Și Țările de Jos mi se ridică...
Iar când privesc prelung într-o oglindă,
Văd toată dogma noastră suferindă.
0 comments:
Post a Comment