Cincizeci de poezii frumoase (29): Lucian Avramescu- Niciodată, iubito

Lucian Avramescu (n. 14 august 1948, Sângeru, județul Prahova), comparat, adesea, pentru ușurința în versificație și măiestria prozodiei, cu Adrian Păunescu, nu are, totuși, respirația largă și patetismul dispărutului poet. Încolo, traiectoriile lor se aseamănă și în alte privințe: Avramescu a fost, și el, liderul unui cenaclu (,,Serbările Sânteii Tineretului'') și a ,,păstorit'', de asemenea, un ziar-revistă, SLAST (Suplimentul Literar Artistic al Scânteii Tineretului). După 1989, a fondat agenția de presă A.M. Press și colaborează, până azi, la ,,România Liberă''. Este licențiat în... arhitectură peisageră și jurnalism. Ca poet, a reușit multe creații remarcabile. Cine n-a fost atins de originalitatea și prospețimea imaginilor din ,,Bună seara, iubito!'', versuri făcute celebre de cântecul omonim, interpretat de Loredana Groza și Ion Caramitru? Chiar și acum, îmi vine să recit: ,,Bună seara, iubito, te aștept ca din cer/ să-mi aduci continente de palid mister...'', sau: ,,Bună seara, iubito, te aștept ca și când/ numai dragostea noastră ar fi pe pământ/... Dar, Avramescu are multe alte poezii remarcabile, și recomand internauților să tasteze pentru: ,,Ei aș! spunea poetul'', ,, Ia aminte'', ,,Ruga de neînsurare'', ,,Singurul lucru care contează'', ,,Spre suburbia din Ploiești, ,,Suavul demodat'', multe dintre ele rostite , pe scenă, de Florian Pittiș, Ion Caramitru și alți actori. M-am decis, greu, pentru ceea ce urmează:

Lucian Avramescu-Niciodată, iubito

niciodată, iubito, n-am să merg fără tine
ești prezentă în sângele meu galopând
te simt ca pe-o băutură în vine
cuțit ce-mi taie sfoara unui gând

niciodată, iubito, n-am s-ador altceva
decât sânii tăi mici făr-a bluzei perdea
legănarea șoldurilor tale fierbinți
ce scoate pe Corso
vânzătorii din minți

niciodată, iubito, n-am să umblu hai-hui
în palmă mereu îmi vei sta ca un cui
răstignit în această râvnită dulceață
ce ține o viață

în cosmos trimis să comand escadrile
să cuceresc un meteorit
din altă cale lactee
străpungând în iureș norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura râvnită femeie

și-n moarte de-ar fi să cobor fără lift
să umblu
prin ale iadului odăi cu metroul
tot la tine, iubito, m-aș gândi
admirându-ți, în zmoală,
trusoul