Istoria sportului constănțean (9). Epoca interbelică (continuare)

În anii '30, fotbalul îți continuă expansiunea, în contextul organizării primelor campionate naționale și locale. În 1934, Victoria și Elpis au promovat în divizia B, iar Marina și SPM în divizia C, eșaloane în care s-au comportat meritoriu. S-a păstrat caracterul multietnic al echipelor dobrogene, întâlnirile dintre grupările de români, greci, bulgari, unguri (Astra), evrei, turci, armeni, albanezi fiind prilejuri de sărbătoare și destindere, așa cum ne asigură un martor și excelent cunoscător al fenomenului, Gogu Cojocaru, fost divizionar A.
În 1930 s-a inaugurat baza sportivă a Școlii de Comerț, care avea să intre, peste decenii, în patrimoniul Clubului Sportiv Școlar nr. 1. În acești ani, se stabilesc la Constanța absolvenți ai Institutului de Cultură și Educație Fizică (ICEF), care vor face pionierat în câteva discipline: Teodor Spânu (înot), Pamfil Georgescu și Victor Tibacu (atletism). Un sport foarte popular era oina. Sportul național s-a practicat încă din primii ani ai secolului, dar abia în 1931 avem știri oficiale: echipa Regimentului 2 Grăniceri Cernavodă se clasează prima la Olimpiada Grănicerilor, la București.
Boxul continuă să aibă o mare priză la public, fiind practicat de tineri în echipe ca Boxing Club, CFR, Marina Militară, DPM (Direcția Porturi Maritime, ulterior PCA). Boxeri excelenți (Nicolae Pleșa, Dumitru Cochină, Gheorghe Stoian, Ion Vânătoru, Ion Popa-viitorul antrenor emerit) se pregăteau cu antrenori iscusiți (Vasile Baciu, Năstase Zănogeanu, Constantin Tudose) în săli ca Portul (aparținând Primăriei), Boxing Club, Liceul de Băieți, Sala CFR (strada Cuza Vodă, colț cu Mihăileanu, până în 1930, apoi pe strada Traian 2). O figură aparte a fost unul dintre primii profesioniști români, ,,musca'' Nicolae Niculescu, cunoscut ca ,,Frankie Nour'', o vedetă a ringurilor din SUA, Franța, Anglia și alte țări, pretendent la centura mondială, primul boxer român care a evoluat în faimoasa arenă ,,Madison Square Garden'' din New York. După o existență aventuroasă, Frankie Nour (1917- 1985) s-a dedicat, din 1957, judo-ului bucureștean (era absolvent al Academiei de Arte Marțiale din Paris și al Academiei de Karate IKF din Tokyo) și a devenit antrenor emerit, după ce fusese unul dintre pionierii acestui sport în România. Celălalt mare profesionist dobrogean este un corifeu al pugilismului românesc: Toma Aurel. Născut la Babadag, în 6 iulie 1911, trece la profesionism în 1930. La 28 iulie 1936 devine campion european al categoriei cocoș.Mai câștigă o centură continentală la 5 iunie 1938 și, după cinci ani de invincibilitate, pierde la austriacul Weiss, la 12 august 1939. Printre învinșii săi figurează celebrități precum: Benny Lynch (fost campion mondial, s-a retras după ce românul i-a administrat un k.o. antologic!), Valentin Angelmann, Eugene Huat, Georges Bataille, Henry Hook, Jimmy Martin și Victor Young Perez (boxer asasinat la Auschwitz, în 1944, pe care-l învinsese, la Paris, și celălalt dobrogean, Frankie Nour). (Va urma)