S-a vorbit, adesea, despre dificultățile cu care s-a confruntat sportul după 22 decembrie 1989. Ele sunt provocate, în principal, de lipsa banilor. Fenomenul este, însă, explicabil. Statul nu-și mai permite să investească sume mari în sport, care nu mai este perceput ca un mijloc de propagandă anti-capitalistă, ca un element al disputei capitalism-comunism. În noile condiții, a crescut exponențial rolul sponsorilor, dar și al managementului corect al resurselor existente.Ceilalți termeni ai ecuației, din fericire bine gestionați, au rămas neschimbați: sportivii au muncit, în continuare, cu talent și entuziasm, iar tehnicienii care îi conduc au demonstrat și în perioada despre care vorbim, necesara competență. Sigur că unele ramuri sportive au bătut pasul pe loc, au regresat sau chiar au dispărut. În replică, altele au evoluat spectaculos, aducând rezultate de excepție.
Să revenim, însă, la sportul constănțean. Atletismul s-a menținut în elita națională, producând zeci de campioni ai țării și de recorduri. Cei mai dotați și mai harnici au dobândit medalii la marile competiții (Cristina Spătaru, Mariana Bogăție, Ionuț Pungă, Cristina Misaroș, Ovidiu Olteanu, Daniel Cojocaru), ceilalți au fost, sau sunt încă, și ei, sportivi demni de toată stima: Lenuța Bârzu-Dragomir, Evelina Lisenco, Laurențiu Colibășeanu, Alin Larion, Mihai Orzan, Ioan Veliciu-junior, Carla Popa, Elena Dumitrașcu, Stela Apetre, Omer Seval, Mihaela Bodnar, elevii antrenorilor Ioan Veliciu, Andrei Szemerjai, Constantin Boroianu, Lenuța Bârzu-Dragomir, Cătălin Ganera, Niculina Chiricuță. După 28 de ani, Constanța trimite la Jocurile Olimpice trei sportivi. În 1980, la Moscova, au participat Ilie Floroiu și Paul Copu; în 1992, la Barcelona, Daniel Cojocaru a fost sfertfinalist la 200 de metri, după ce-l învinsese, în serii, pe campionul olimpic la 100 de metri, britanicul Linford Christie, iar la Beijing, în 2008, au fost prezente Nicoleta Grasu (finalistă), Adelina Gavrilă și Anca Heltne.
Baschetul a cunoscut un drum sinuos. Băieții au retrogradat în 1992, după 25 de ani de activitate pe prima scenă . Generația lui Băiceanu, Tecău, Mănăilă, Cucoș, Florea, Popescu, își spusese ultimul cuvânt. În 1993, cu antrenorii Mărțișor Hondrilă și Marcel Câmpeanu, veteranii Moldoveanu, Dăian, tânărul Ionuț Mocanu și ,,implanturile'' Moscalu, Toyin și Stafford, Farul se întoarce în Divizia A. După comportări modeste (locurile VII, XII și XIV), echipa se retrage în 1999, din lipsă de bani și, cum s-a spus, de valoare. Nici fetele nu au strălucit. Echipa Conpref, antrenată de Ion Adrian, apoi de Emil Dumitru și Marcel Câmpeanu, a retrogradat în 1992 și s-a desființat. Păcat, pentru orașul care le-a trimis în lotul național, de-a lungul timpului, pe Ecaterina Bratu, Mariana Oprescu, Rodica Pană, Elena Pop, Gabriela Bondrea, Rodica Jugănaru, Iulia Alioman, Simona Mărgărit. (va urma)
0 comments:
Post a Comment