Wednesday, 1 February 2012

Romanul meu ,,Dragostea și Securitatea'' se va lansa la Constanța, în 23 februarie!

Gata, s-a decis! Editura Ex Ponto din Constanța și-a făcut treaba ! Meseriașii iscusiți se numesc : editorul Ioan Popișteanu, scriitorul Ovidiu Dunăreanu și, din partea tipografiei INCON, Paul Prodan (cu care am colaborat și în 1999, la apariția monografiei dedicate împlinirii a 40 de ani de la înființarea Clubului Sportiv Farul). Nu știu încă unde va avea loc lansarea, și la ce oră, dar data ați văzut-o în titlu: 23 februarie. Mi-am cumpărat deja bilete de avion, voi sosi la Constanța din timp și voi mobiliza nu numai presa, ci și pe cât mai mulți dintre prietenii mei tomitani, pentru a celebra împreună un moment foarte important pentru mine.
Cred că a sosit momentul să vorbesc puțin despre această carte. În planurile mele literare cu bătaie lungă, ea ar fi trebuit să fie a treia apariție dintr-un șir. Recuperarea dosarului meu de Securitate de la CNSAS a modificat, însă, programata ordine. Cartea era scrisă aproape pe jumătate, documentele din dosar, denotând nu numai absurditatea sistemului de urmărire, dar și înfiorătoarea incultură și lipsă de umanism a celor care au redactat materialele, erau aspecte care, am crezut eu de cuviință, trebuie arătate cititorilor în adevărata lor hidoasă lumină, și asta repede! Sigur, erau necesare explicații. Le-am dat și... cartea a fost gata!
Au apărut, după revoluție, peste 2000 de cărți scrise de cei urmăriți de Securitate. În consecință, există și o critică a acestor lucrări. Voi vorbi altădată despre ele. Voi încerca acum doar să spun ce aduce nou romanul meu!
În primul rând, este vorba despre dosarul unui om care n-a fost disident în adevăratul sens al cuvântului (există chiar definiții exacte ale termenului, vezi ,,Raportul Tismăneanu''). E drept, am formulat aspre opinii critice la adresa regimului, dar într-o scrisoare privată. Faptul că ea a ajuns în mâinile ,,organelor'' ține de hazard, dar ce a urmat se înscrie, din păcate, într-o ,,logică'', strâmbă și ciudată, a acelor timpuri. Însă, chiar asta mi s-a părut grav și continuă să mă uimească, și anume că unui om oarecare i s-au putut întâmpla atâtea!
Inedit este și spațiul în care se petrece aproape jumătate din acțiune: într-o unitate militară! S-au scris sute de cărți despre Securitate, modul ei de a acționa, mediile vizate, dar nu și despre cum coordona Securitatea activitatea din armata țării. Aici, se vor ivi, cred, multe comentarii, dar, după cum scriu și în carte, nu polemizez cu armata, ci doar prezint situația într-o anumită unitate militară, în perioada 1973-1974, și totul pe baza unor documente greu de atacat.
Multe comentarii va isca, probabil, jumătatea de carte în care se vorbește despre orașul și portul Constanța, și unde apar ofițeri de Securitate cât se poate de reali (unii, încă activi...), ziariști, oameni din port. Va trebui să fiu foarte atent la oaspeții mei de la lansare...
Va surprinde, probabil, numărul redus de pagini (170). Aș fi putut scrie de cinci ori pe atât! Dar, subiectul nu se pretează la divagații. Numai despre povestea de iubire puteam scrie un roman separat! Dar, în ciuda titlului, eu n-am scris un ,,love story'' clasic, care nu și-ar fi avut loc în acel ocean de trădări, mizerii, incultură și dezumanizare. Vreți amor? Veți găsi în viitoarele mele cărți!
Va contraria pe mulți (a și făcut-o, deja...) prezența, la finalul cărții, a vreo 15 pagini fotocopiate din dosar. Știu, un roman e un roman, de regulă doar o lucrare științifică are planșe. Însă, acțiunea din ,,Dragostea și Securitatea'' pare incredibilă, cinismul și prostia securiștilor par inventate, neverosimilă este și capacitatea de a trăda a omului de lângă tine, a prietenilor, colegilor, vecinilor! Pur și simplu, am simțit nevoia de a spune cititorului: ,,-Iată, nu te-am mințit, acei oameni chiar au existat, și ei chiar au comis faptele despre care vorbesc eu''! Da, pare ciudat, prietenul meu, scriitorul, mi-a și zis: ,,-E la limita dintre literatură și romanul-document''. Îi mulțumesc mult pentru această opinie!
Se vor mai pune, cred, și întrebări despre ce anume vreau să spun și ce cred că vizează romanul. Dați-mi voie să vă răspund cu proxima ocazie!

0 comments:

Post a Comment