Așa arată romanul meu!

Printr-un efort combinat, bine orchestrat, excelenta echipă de la editura Ex Ponto a dat cărții mele forma finală. Îmi place mult, sper că va plăcea și cititorilor. Dar, cel mai mult sper să placă, tuturor, conținutul romanului! Ce va fi, vom vedea, vorba latinului, fiecare carte își are soarta sa. Ca tot omul, zic eu! Dar, până la lansare, vom mai vorbi despre această apariție editorială!

,,Dragostea și Securitatea''- un roman care merită și trebuie citit!

Evenimentele se precipită: domnii Ioan Popișteanu, Ovidiu Dunăreanu și Paul Prodan, de la editura Ex Ponto, cărora li s-a adăugat specialistul IT al grupului, Leo Vizireanu, au dat haine de gală cărții mele, care e acum gata de ieșirea în lume!
Deja mulți dintre prietenii mei au aflat, și mi-au cerut amănunte (nu e vorba despre John Călin sau Ionel Cojocaru, care au fost mereu la curent cu intențiile mele!). Câte ceva am deconspirat în postările anterioare, astăzi mai așezăm câteva piese la acest joc de ,,puzzle''.
Am urmărit mai puțin elementul de biografie personală, cu toate că și acela a fost, privind retrospectiv, cu ochii și mintea de acum, suficient de spectaculos cât să justifice un edificiu literar. Am vrut neapărat să ,,demontez'' măcar un angrenaj din mecanismul diabolic al Securității, pe care mulți îl cred dezactivat. E o gravă eroare: indiferent de numele actual, vechea Securitate s-a adaptat rapid și continuă să activeze, de cele mai multe ori subteran. Parafrazând o veche poezie, nu partidul, ci Securitatea ,,e-n toate, în cele ce sunt/ și-n cele ce mâine vor râde la soare''... Dacă impactul persistenței Securității asupra societății nu e neapărat treaba individului, impactul asupra fiecărui cetățean în parte este, sau poate fi, înfiorător. Am explicat asta în carte: este groaznic să te întâlnești, pe stradă sau într-o instituție, cu unul dintre foștii anchetatori, ofițeri atotputernici în comunism și încă foarte importanți și astăzi. Să-l vezi plesnind de importanță, nevizitat de gândul scuzelor, gata să-ți explice, dacă ar fi cazul, că tot el domină lumea, iar tu ești tot mic și, la o adică...
O constantă a lumii de azi este și tendința de a idealiza comunismul și de a-i minimaliza crimele. Dificultățile de adaptare la democrația de azi, la capitalismul acesta uneori brutal și nedrept, mai ales pentru cei pe care nici hărnicia, nici mintea nu-i dau afară din casă, au amplificat ciudata ,,nostalgie'' față de orânduirea de până în 1989. E o datorie pentru cei care au avut de pătimit, cât de puțin, în socialismul ,,multilateral dezvoltat'', să explice generațiilor prezente și viitoare despre ce a fost vorba de fapt. Fără să știu dacă am armele necesare, m-am înscris în mica armată a celor care vor ,,să lase mărturie'' despre fărădelegile comunismului, considerând că aceasta este, cum spuneam, o datorie pentru mine. Iar pentru credibilitate, am optat pentru această formulă inedită, de a prezenta, la finalul cărții, file din dosarul meu (17 la număr), tocmai pentru a spune:-,,Nu mă credeți? Iată dovezile, acesta este adevărul!''.
Deocamdată, atât! Voi reveni, cu elemente care să convingă pe lectorii mei că ,,Dragostea și Securitatea'' este o carte care trebuie citită!

Istoria sportului constănțean (32). Perioada 1989-2008

Se mișcă lucrurile și în ciclism. După șapte ediții ,,comuniste'', Turul Dobrogei revine în actualitate, cu edițiile din 2007 și 2008, foarte meticulos supervizate de DSJ și Consiliul Local Constanța. Succesul întrecerii a fost atât de evident, încât Federația Română de Ciclism a decis ca, în 2009, Turul României să plece din Constanța. Grupările reprezentative sunt Bilal Constanța și Delma Medgidia, aceasta din urmă incluzându-l pe Marius Petrache, campion național în probele de fond.
O situație specială o prezintă artele marțiale. La Constanța, cea mai veche dintre ele este judo-ul, practicat pentru prima oară în mod organizat sub conducerea lui George Ungureanu, în Institutul de Marină Militară, la începutul anilor '70. Elevul său Gelal Feuzi activează din 1975 în același loc: fostul CSȘ2, actualul LPS Nicolae Rotaru. Rodul perseverenței și priceperii sale: peste 250 de medalii la CN, zeci de sportivi promovați la loturile naționale și... titlul de antrenor emerit. O altă figură marcantă a artelor marțiale dobrogene este Florin Iordănoaia, cu o activitate debutând în 1981, cu Kung-Fu, după care trece la Wu-Shu,apoi, în 1991, în cadrul Ligii de Arte Marțiale Marea Neagră, la Kyokushinkai, pentru a se stabili, în 2001 (Clubul Sportiv Marea Neagră), la Karate Modern Shoto-Ryu și, din nou, Kung Fu. Un alt club cu bune rezultate: Karate Dinamic (Valerian Mușat). Ceea ce conferă o notă aparte artelor marțiale din județul nostru este... marea lor diversitate. În prezent, activează, spre exemplificare, în afara celor pomenite mai sus, echipe numite: Oyama Karate, Kaibukan, Aikido, Shinto, Muay-Tay, Shiai, Tai-chi-do-ryu, Shobu, Tomis Karate, Karate Tradițional, Sakura (toate din Constanța), Tagay ai-Ryu (Cernavodă), Ta-Keon (Hârșova), Shindao (Mangalia), Sawaki (Medgidia). Ca o mamă grijulie, DSJ le încurajează, le sprijină și le protejează, după merite și în condițiile Legii Sportului.
De altfel, conducerea sportului județean, în colaborare cu autoritățile locale și alți sponsori de mare calitate, acordă asistență tehnică și materială tuturor manifestărilor sportive, chiar dacă este vorba despre sporturi speciale, cu statut aparte (Kureș, sporturile de plajă, box profesionist, endurocros, motocros, K-1, unifight sau alte genuri de lupte). De o atenție deosebită se bucură așa-numitul ,,sportul pentru toți'', care are o asociație județeană de profil (președinte: fostul luptător Aidîn Ablez).
Trebuie spus că, din 1990 și până în prezent, DSJ Constanța ( for condus de fosta mare handbalistă Elena Frîncu) a ocupat în permanență primul loc în competiția neoficială, dar onorantă, cu instituțiile similare din țară, iar criteriul principal este foarte simplu: numărul de medalii și de clasări fruntașe la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale, Campionatele Europene și alte mari competiții. Și clubul etalon al sportului constănțean, C.S.Farul, la conducerea căruia se află marele alergător de altădată Ilie Floroiu, a ocupat mai mereu locul I în ierarhia cluburilor non-guvernamentale, sau locul al III-lea în clasamentul general, după ,,granzii'' Dinamo și Steaua. Excelent activează cele două mari rezervoare de talente, CSȘ1 și LPS Nicolae Rotaru, dar și alte grupări, mai mari sau mai mici, din alte localități dobrogene. La Constanța există talente uriașe, activează tehnicieni de mare competență și sponsori generoși. Rezultatul este magnific: în ciuda crizei care afectează toate domeniile social-economice din România, sportul de la malul mării este printre cele mai puternice din țară! (SFÂRȘIT)

NOTĂ: Din 2009, an în care autorul acestei istorii a plecat din țară, s-au întâmplat multe: Fotbal Club Farul a retrogradat și nu reușește să revină în prima ligă; voleiul și handbalul masculin din Constanța domină autoritar pe plan intern; Horia Tecău și Simona Halep sunt vedete autentice ale tenisului mondial; s-au revigorat voleiul și handbalul feminin, dar și rugby-ul și chiar baschetul; Eliza Samara și fetele din jurul ei au adus alte medalii pentru tenisul de masă, ca și gimnasta Ana Porgrass (poate că, totuși, va merge la olimpiadă); Andreea Ogrăzeanu s-a afirmat chiar și pe pistele de atletism externe, și multe, multe altele. Câțiva antrenori de mare clasă ne-au părăsit, din păcate; Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească, pentru cât bine au făcut sportului din această parte a țării. Iată tot atâtea adăugiri care trebuie aduse acestei istorii, pentru a fi cunoscută de toți iubitorii și practicanții sportului local. Nu mă îndoiesc de faptul că un ziarist, sau un tânăr student, sau un tehnician al DSJ va face aceste completări, vizând anii 2009-2012, dar și corectări sau adăugiri la întreaga istorie. Cum ziceau și cronicarii, pe vremuri: eu atâta am putut!
Claudiu Val

Istoria sportului constănțean (31). Perioada 1989-2008 (continuare)

O traiectorie sinuoasă a cunoscut și rugby-ul. După câțiva ani de tatonare, echipa CS Farul, puternic sprijinită de liderii grupării, Ion Draica și Ilie Floroiu, dar și de alți sponsori generoși (Vie- Vin Murfatlar, în persoana admirabilului Traian Pătrăhău), iese din nou din pluton și realizează, în 1994-1995 și 1996-1997, încă două titluri naționale, după dispute aprige cu coaliția bucureșteană Steaua- Dinamo. Antrenorii Mihai Naca și Vasile Bercu beneficiau de aportul valoroșilor: Necula, Dragomir, Cr. Constantin, frații Brănescu, Ruxanda, Lupu, Brici, Talabă, Foca, Bezărău, Fulina, Sasu, Trancă. După o încercare de a se rupe de clubul-mamă, care-l putea duce la dezastru, rugby-ul intră în 2005 în atenția autorităților locale. Echipa se numește Rugby Club Județean, e manageriată de fostul rugbist Aurelian Arghir, are o bază materială solidă, a făcut câteva achiziții externe și, sub conducerea succesivă a antrenorilor Virgil Năstase, Florea Opriș, Paul James Nixon (Australia), Gheorghe Florea și Leodor Costea, a progresat încet, dar sigur, reușind o primă performanță: locul al III-lea în CN, ediția 2007-2008. Din 2002, funcționează și Rugby Club Cleopatra, o creație a fostului farist Vasile Țuțu Chirondojan. În prezent, echipa se numește Constructorul Cleopatra (antrenori: Cristian Brănescu și Mihai Nache) și se mândrește cu echipa de juniori, vicecampioană națională under 19 în acest an. Echipa LPS Nicolae Rotaru a câștigat și ea, tot în 2008, medaliile de argint la under 18, ceea ce înseamnă... speranțe pentru rugby-ul local.
Tenisul de masă a fost, în permanență, unul dintre punctele forte ale sportului constănțean. Puternicul colectiv de antrenori de la LPS CSȘ, ulterior LPS Nicolae Rotaru (din 2002, în parteneriat cu CS Farul), coordonat de aaantrenorul emerit Viorel Filimon și incluzându-i pe Stelian Hașoti, Viorel Sterea, Gherasim Diamandi, a produs fără întrerupere: s-au obținut peste 500 de medalii la Campionatele Naționale (dominate autoritar de constănțeni), dar și numeroase succese internaționale: șase medalii la CM Universitare, 35 de medalii la CE de cadeți, alte 36 la CE de juniori, șapte la CM (care se dispută abia din anul 2000), patru la CE de seniori și una la CM de seniori! Principalii performeri s-au numit, în timp: Emilia Ciosu, Laura Nicolae, Antonela Manac, Andrei Filimon, Adriana Năstase, Maria Bogoslov, Larisa Stancu, Constantin Cioti, Ali Ildîz, Alexandra Chirametli, Andreea Mămăligă, Elisabeta Samara, Ioana Ghemeș, Cristina Hîrîci, Irina Hoza, dar și frumoasa echipă feminină CSȘ Știința IJPIPS (Ciosu, Năstase, Bogoslov), finalistă în cupele europene (1992, 1993). La ultima ediție a Jocurilor Olimpice, din acest an, s-a ajuns în situația ca, pe lângă titulara incontestabilă, constănțeanca Elisabeta Samara, o altă constănțeancă, ghinionista Cristina Hîrîci, accidentată, să fie înlocuită de coechipiera sa, Iulia Necula! Cu siguranță, tenisul de masă va procura, și în viitor, noi satisfacții iubitorilor sportului local.
Un alt model de succes este furnizat de voleiul masculin. În anul 2002, se înființează Volley Club Municipal, din fuziunea cu merituoasa Midia Năvodari, fondată în 1995, promovată în prima divizie doi ani mai târziu și cu o apariție în Cupa campionilor (2000), antrenată de ,,olimpicul'' Romeo Enescu. În 2005, cu un nume nou, Clubul de Volei Municipal (patron: Sorin Strutinsky; director executiv: Serhan Kadîr), serios sprijinit de autoritățile locale și DSJ Constanța, câștigă Cupa României, performanță repetată în 2006, când echipa ocupă locul secund în campionatul național. Sezoanele 2006-2007 și 2007-2008 sunt dominate copios de CVM Constanța, care își adjudecă atât campionatul, cât și Cupa României. Sub comanda succesivă a antrenorilor străini Jorge Canestracci și Stelio de Rocco, au evoluat jucători valoroși, autohtoni și ,,stranieri'': Began, Ilieș, Voinea, Gontariu, Tănăsescu, Pavel, Gabrych, Ivkovic, Kuburovic, Ashlei, Erkan. Obiectivele acestei excelente mașini de volei sunt menținerea supremației interne și ascensiunea la nivel internațional.
După dispariția echipei feminine de volei Farul, a apărut în 2004 formația CS Tomis, antrenată inițial de Doina și Constantin Ferenți, apoi de Claudiu Pițigoi și în prezent de Aleksandr Boskovic. Gruparea a promovat pe prima scenă în 2006, clasându-se pe locurile IX (2007) și VII (2008). Și aici activează jucătoare românce (Vâlcu, Prisecaru, Necula, Alexe), alături de străine (Cundy, Chalmers, Mahon, Djordjevic, Marjanovic, Koseoglu). Viitorul ar putea veni dinspre Cernavodă. În acest an, echipa CS Axiopolis 90 (antrenori Lenuța și Gheorghe Iordache) a câștigat titlul național la categoria speranțe. (va urma)

Istoria sportului constănțean (30). Perioada 1989-2008 (continuare)

În ciuda previziunilor pesimiste, oina nu dispare după revoluție. În 1990, vechea ASA Constanța se clasează pe locul al III-lea în Cupa României. Un an mai târziu, echipa își schimbă numele: se va numi Grănicerul timp de un deceniu, după care va deveni Frontiera Tomis Constanța. Palmaresul de după 1989 e bogat: titluri de campioană în 1995, 2004, 2006, 2007, 2008, Cupa României în 1998, 2003, 2006, 2007 și 2008, Supercupa României în 2005, Cupa Federației de cinci ori, Cupa jandarmeriei în patru ediții, turneele internaționale de la Chișinău în anii 2003, 2004, 2006. Oiniștii constănțeni au ocupat și individual poziții fruntașe la nivel național. O adevărată pepinieră pentru seniori a fost echipa Liceului din Poarta Albă, antrenată de entuziasta Tudora Stănoiu, formație care a câștigat de două ori titlul național de juniori. În prezent există trei echipe de seniori (Frontiera Tomis, Win-Gym Constanța și Cleopatra Mamaia) și numeroase echipe în județ și municipiu (Dorobanțu, Năvodari, Cumpăna, Horia, Canlia, Negru Vodă, Chirnogeni, Cobadin, Lipnița, Castelu, Poarta Albă, Școala nr.19 Constanța). De altfel, în județul nostru s-a constituit prima Asociație Județeană de Oină din țară, președintele Federației Române de Oină este un constănțean (pasionatul Nicolae Dobre), și chiar sediul FRO s-a mutat la Constanța. Cei mai merituoși sportivi sunt cei cărora președintele țării le-a înmânat 12 medalii și trei diplome: D. Benghea, D. Moldovan, R. Lazăr, L. Tudose, P. Dragne, S. Bului, V. Agache, I. Petrescu, V. Ardeleanu, V. Spiridon, M. Zainea, R. Gâlmeanu, C. Năstase, P. Matei, I. Moldovan, M. Georgescu, N. Căliță. Un brav reprezentant al oinei constănțene, Mircea Tomescu este omagiat printr-un memorial ce-i poartă numele, ajuns la a opta ediție.
Altădată purtătoare de drapel pentru sportul de la malul mării, luptele au cunoscut, după revoluție, un drum descendent. Aproape sigur, involuția de la greco-romane se leagă de dispariția lui Ion Cornianu, antrenorul lotului național (1992) și de pensionarea antrenorului emerit Constantin Ofițerescu (1993). Luptele au supraviețuit la nivel înalt doar câțiva ani, cât campionul olimpic Ion Draica a fost sponsorul și președintele Federației Române de Lupte. În 1992 și 1993, la echipa Farul-CFR Constanța au venit sportivi valoroși, care, alături de cei localnici, au câștigat de două ori titlul național pe echipe. Au luptat atunci, sub conducerea lui Ofițerescu, următorii: C. Safta, V. Rebegea, M.Ender, C. Trofin, A. Arghira, S. Herțea, I. Ierimciuc, D. Cotici, D. Toader, Gh. Călărașu, I. Hanu. În septembrie 1993, Memet Ender, descoperit de Marian Rada și șlefuit de Constantin Ofițerescu, devine vicecampion mondial la categoria 62 kg (va mai câștiga un bronz la CM din 1997, după o comportare meritorie la JO din Atlanta-1996). Încolo, câteva titluri naționale (Enache, Szabolcs, Ierimciuc, Ender, Ungureanu), câțiva juniori talentați (Mălășâncă, Budulan, Ciurumelea, Cășaru, frații Mâță), cu zeci de medalii la campionatele naționale, dar fără o trecere reușită la seniori, și o pierdere imensă: decesul lui Constantin Ofițerescu (11 februarie 2007). Situație asemănătoare în luptele libere: câțiva campioni (echipa de juniori Hidrotehnica-CSȘ2, V.Vicol, Gh.Ciupercă), juniori talentați la LPS Nicolae Rotaru (antrenori: I. Ludu, I. Bărbătei, P. Bucur), o speranță spulberată de o dispariție prematură (Narcis Giurescu), dar... nicio medalie la marile competiții. Așadar, sarcină grea pentru Asociația Județeană de Lupte (președinte: V.Dușu; vicepreședinte: V. Dobrin; director: I.Giuglea). (va urma)

Romanul meu ,,Dragostea și Securitatea'' se va lansa la Constanța, în 23 februarie!

Gata, s-a decis! Editura Ex Ponto din Constanța și-a făcut treaba ! Meseriașii iscusiți se numesc : editorul Ioan Popișteanu, scriitorul Ovidiu Dunăreanu și, din partea tipografiei INCON, Paul Prodan (cu care am colaborat și în 1999, la apariția monografiei dedicate împlinirii a 40 de ani de la înființarea Clubului Sportiv Farul). Nu știu încă unde va avea loc lansarea, și la ce oră, dar data ați văzut-o în titlu: 23 februarie. Mi-am cumpărat deja bilete de avion, voi sosi la Constanța din timp și voi mobiliza nu numai presa, ci și pe cât mai mulți dintre prietenii mei tomitani, pentru a celebra împreună un moment foarte important pentru mine.
Cred că a sosit momentul să vorbesc puțin despre această carte. În planurile mele literare cu bătaie lungă, ea ar fi trebuit să fie a treia apariție dintr-un șir. Recuperarea dosarului meu de Securitate de la CNSAS a modificat, însă, programata ordine. Cartea era scrisă aproape pe jumătate, documentele din dosar, denotând nu numai absurditatea sistemului de urmărire, dar și înfiorătoarea incultură și lipsă de umanism a celor care au redactat materialele, erau aspecte care, am crezut eu de cuviință, trebuie arătate cititorilor în adevărata lor hidoasă lumină, și asta repede! Sigur, erau necesare explicații. Le-am dat și... cartea a fost gata!
Au apărut, după revoluție, peste 2000 de cărți scrise de cei urmăriți de Securitate. În consecință, există și o critică a acestor lucrări. Voi vorbi altădată despre ele. Voi încerca acum doar să spun ce aduce nou romanul meu!
În primul rând, este vorba despre dosarul unui om care n-a fost disident în adevăratul sens al cuvântului (există chiar definiții exacte ale termenului, vezi ,,Raportul Tismăneanu''). E drept, am formulat aspre opinii critice la adresa regimului, dar într-o scrisoare privată. Faptul că ea a ajuns în mâinile ,,organelor'' ține de hazard, dar ce a urmat se înscrie, din păcate, într-o ,,logică'', strâmbă și ciudată, a acelor timpuri. Însă, chiar asta mi s-a părut grav și continuă să mă uimească, și anume că unui om oarecare i s-au putut întâmpla atâtea!
Inedit este și spațiul în care se petrece aproape jumătate din acțiune: într-o unitate militară! S-au scris sute de cărți despre Securitate, modul ei de a acționa, mediile vizate, dar nu și despre cum coordona Securitatea activitatea din armata țării. Aici, se vor ivi, cred, multe comentarii, dar, după cum scriu și în carte, nu polemizez cu armata, ci doar prezint situația într-o anumită unitate militară, în perioada 1973-1974, și totul pe baza unor documente greu de atacat.
Multe comentarii va isca, probabil, jumătatea de carte în care se vorbește despre orașul și portul Constanța, și unde apar ofițeri de Securitate cât se poate de reali (unii, încă activi...), ziariști, oameni din port. Va trebui să fiu foarte atent la oaspeții mei de la lansare...
Va surprinde, probabil, numărul redus de pagini (170). Aș fi putut scrie de cinci ori pe atât! Dar, subiectul nu se pretează la divagații. Numai despre povestea de iubire puteam scrie un roman separat! Dar, în ciuda titlului, eu n-am scris un ,,love story'' clasic, care nu și-ar fi avut loc în acel ocean de trădări, mizerii, incultură și dezumanizare. Vreți amor? Veți găsi în viitoarele mele cărți!
Va contraria pe mulți (a și făcut-o, deja...) prezența, la finalul cărții, a vreo 15 pagini fotocopiate din dosar. Știu, un roman e un roman, de regulă doar o lucrare științifică are planșe. Însă, acțiunea din ,,Dragostea și Securitatea'' pare incredibilă, cinismul și prostia securiștilor par inventate, neverosimilă este și capacitatea de a trăda a omului de lângă tine, a prietenilor, colegilor, vecinilor! Pur și simplu, am simțit nevoia de a spune cititorului: ,,-Iată, nu te-am mințit, acei oameni chiar au existat, și ei chiar au comis faptele despre care vorbesc eu''! Da, pare ciudat, prietenul meu, scriitorul, mi-a și zis: ,,-E la limita dintre literatură și romanul-document''. Îi mulțumesc mult pentru această opinie!
Se vor mai pune, cred, și întrebări despre ce anume vreau să spun și ce cred că vizează romanul. Dați-mi voie să vă răspund cu proxima ocazie!